logică

română

Etimologie

Din logic.

Pronunție

• AFI: /ˈlo.ʤi.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului logică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	logică	logici
Articulat	logica	logicile
Genitiv-Dativ	logicii	logicilor
Vocativ	logică	logicilor

1. știință a demonstrației, al cărei obiect este stabilirea condițiilor corectitudinii gândirii, a formelor și a legilor generale ale raționării corecte.
2. gândire justă, raționament corect, consecvent și temeinic.
3. fel de a gândi al cuiva.
4. cerință firească, temei rațional, rațiune.

Cuvinte derivate

• logicește

Cuvinte compuse

• logică generală
• logică matematică, logică simbolică
• logică dialectică
• circuit logic
• diagramă logică, schemă logică

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• aglico
• alogic
• galico

Referințe

• DEX '98 via DEX online