lovitură

română

Etimologie

Din a lovi + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /lo.viˈtu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului lovitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lovitură	lovituri
Articulat	lovitura	loviturile
Genitiv-Dativ	loviturii	loviturilor
Vocativ	lovitură	loviturilor

1. atingere bruscă și puternică, izbitură; (concr.) zgomot (puternic) cauzat de o asemenea izbitură.
2. bătaie.
3. (fig.) supărare, durere sufletească; necaz; neajuns.
4. (mil.) atac puternic executat asupra inamicului în scopul zdrobirii lui și al capturării armamentului său.
5. atac îndrăzneț venit prin surprindere.
6. descărcare a unei arme de foc; efect produs de această descărcare.
7. (sport) ansamblu de mișcări rațional coordonate, folosit pentru manevrarea obiectului de joc, în vederea obținerii unui maxim de eficacitate.

Cuvinte derivate

• contralovitură

Cuvinte compuse

• lovitură de grație
• lovitură de stat
• lovitură de trăsnet
• lovitură de teatru
• lovitură de berbec
• lovitură de pedeapsă
• lovitură de colț
• lovitură de picior căzută

Expresii

• A da lovitura = a obține un succes (important și) neașteptat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• avuților

Referințe

• DEX '98 via DEX online