mâncărici

română

Etimologie

Din mâncare + sufixul -ici.

Pronunție

• AFI: /mɨn.kəˈriʧʲ/

Substantiv

Declinarea substantivului mâncărici
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mâncărici	invariabil
Articulat	mâncăriciul	invariabil
Genitiv-Dativ	mâncăriciului	invariabil
Vocativ	mâncăriciule	invariabil

1. (fam.) mâncărime.

Expresii

• A avea mâncărici = a nu avea astâmpăr, a nu putea sta liniștit
• A avea mâncărici la limbă = a fi foarte vorbăreț

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online