mânecă
Variante
Etimologie
Din latină manica.
Pronunție
- AFI: /mɨˈne.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului mânecă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mânecă | mâneci |
| Articulat | mâneca | mânecile |
| Genitiv-Dativ | mânecii | mânecilor |
| Vocativ | mânecă | mânecilor |
- parte a îmbrăcămintei care acoperă brațul (în întregime sau în parte).
- (tehn.) nume dat unor dispozitive în formă de mânecă.
- (înv.) flanc, aripă a unei armate.
Cuvinte derivate
Expresii
- A trage (pe cineva) de mânecă = a) a insista, a stărui (pe lângă cineva) pentru a obține ceva; b) a atrage atenția (cuiva) că minte sau exagerează
- A (nu) se lăsa tras de mânecă = a (nu) se lăsa prea mult rugat
- A o băga pe mânecă = a se speria (de consecințele unei fapte săvârșite); a o sfecli
- A scoate din mânecă = a inventa la repezeală o explicație, o soluție etc
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online