mărime

română

Etimologie

Din mare + sufixul -ime.

Pronunție

• AFI: /mə'ri.me/

Substantiv

Declinarea substantivului mărime
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mărime	mărimi
Articulat	mărimea	mărimile
Genitiv-Dativ	mărimii	mărimilor
Vocativ	mărime	mărimilor

1. însușirea de a fi mare; întindere, dimensiune, cantitate, volum.
2. talie, statură.
3. proporție, valoare.
4. importanță, însemnătate, gravitate.
5. (fiz.) proprietate comună a unor obiecte, pe baza căreia acestea pot fi ordonate într-un șir.
6. (mat.) fiecare dintre elementele unei mulțimi abstracte atașate unui spațiu geometric cu una sau mai multe dimensiuni și având o structură algebrică independentă de sistemul de coordonate utilizat în acest spațiu.
7. durată.
8. strălucire, grandoare; glorie, faimă.
9. loc de frunte într-o anumită ierarhie; funcție sau situație înaltă, rang, demnitate; (concr.) persoană care deține un rol important în ierarhia socială; demnitar, fruntaș.
10. (înv.) noblețe sufletească, mărinimie.
11. (înv.) mândrie, aroganță, trufie.

Cuvinte compuse

• mărime de stare
• mărime stelară

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• mariem

Referințe

• DEX '98 via DEX online