mag

română

Etimologie

Din slavă (veche) magŭ.

Pronunție

• AFI: /mag/

Substantiv

Declinarea substantivului mag
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mag	magi
Articulat	magul	magii
Genitiv-Dativ	magului	magilor
Vocativ	magule	magilor

1. preot la unele popoare orientale din antichitate; (p.ext.) învățat; filozof; astrolog; vrăjitor.
2. (în religia creștină) fiecare dintre cei trei regi veniți din Orient să se închine lui Isus la nașterea sa.
3. (fig.) sol, vestitor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online