marmotă
Vezi și : marmota, Marmota, marmòta |
Etimologie
Din franceză marmotte, care provine din italiană marmotta < latină populară mures montani < mus monti („șobolan de munte”).
Pronunție
- AFI: /mar'mo.tə/
Substantiv
Declinarea substantivului marmotă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | marmotă | marmote |
Articulat | marmota | marmotele |
Genitiv-Dativ | marmotei | marmotelor |
Vocativ | marmotă, marmoto | marmotelor |
- (zool.) (Marmota) gen de mamifere rozătoare cu corpul scurt și gros, cu blană cenușie, care hibernează.
- (p.restr.) animal care face parte din acest gen.
Sinonime
Vezi și
Traduceri
mamifer
|
|