marmota

Vezi și : Marmota, marmotă

română

Etimologie

Din marmotă.

Pronunție

• AFI: /marˈmo.ta/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru marmotă.

---

albaneză

(shqip)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

marmota

1. marmotă (mamifer)

---

bască

(euskara)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

marmota

1. marmotă (mamifer)

---

catalană

(català)

Etimologie

Din franceză marmotte.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

marmota f., marmotes pl.

1. marmotă

Referințe

• Wiktionary

---

galiciană

(galego)

Etimologie

Din franceză marmotte.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

marmota f., marmotas pl.

1. marmotă

---

ladină

(Ladin)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

marmota

1. marmotă (mamifer)

---

portugheză

(português)

Etimologie

Din franceză marmotte.

Pronunție

• AFI: /mɐɾˈmo.tɐ/

Substantiv

marmota f., marmotas pl.

1. marmotă
2. (argou) cufăr mic

Referințe

• Wiktionary
• Wikcionário

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din franceză marmotte.

Pronunție

• AFI: /maɾˈmo.ta/

Substantiv

marmota f., marmotas pl.

1. marmotă
2. (fam.) somnoros

Expresii

• marmota dormilona

Referințe

• Real Academia Española
• Wiktionary

---

venețiană

(vèneto)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

marmota

1. marmotă (mamifer)