mic
Etimologie
Din latină *miccus.
Pronunție
- AFI: /mik/
Substantiv
| Declinarea substantivului mic | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mic | mici |
| Articulat | micul | micii |
| Genitiv-Dativ | micului | micilor |
| Vocativ | micule | micilor |
- fel de mâncare din carne (de vacă) tocată, de forma unor cârnăciori, condimentați și fripți direct pe grătar; mititel.
Sinonime
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
| Declinarea adjectivului mic | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | mic | mici |
| Feminin | mică | mici |
| Neutru | mic | mici |
- care este sub dimensiunile obișnuite; de proporții reduse.
- care ocupă o suprafață redusă.
- Plantă mică.
- cu capacitate redusă, puțin încăpător; strâmt.
- scurt; mărunt, scund.
- Un text mic.
- (despre ape, gropi, prăpăstii etc.) puțin adânc sau (relativ) îngust.
- Casă mică.
- subțire.
- îngust.
- Pălărie cu boruri mici.
- puțin numeros: redus, limitat.
- Un câștig mic.
- (despre sunet, glas etc.) puțin intens; slab, încet, stins, scăzut.
- (despre zi, noapte etc.) care durează puțin; scurt.
- Vara, noaptea-i mică.
- de vârstă fragedă; nevârstnic; tânăr.
- (precedat de "cel" sau, "cel mai") mezin.
- fără (prea) mare valoare; neînsemnat, neimportant.
- (fig.) (despre oameni) lipsit de noblețe sufletească, de caracter; meschin, josnic.
- care se află pe o treaptă inferioară într-o ierarhie.
Sinonime
- 1: minuscul
- 2: crud, necrescut, nedezvoltat, nespațios
- 3: redus
- 4: mărunt, scurt, scund, pitic
- 5: jos, mărunt, scund, (reg.) pitulat
- 6: subțire
- 7: îngust
- 8: limitat, redus
- 10: scurt
- 12: mezin
- 13: neînsemnat, neimportant, inferior
Antonime
Cuvinte derivate
Locuțiuni
Cuvinte compuse
Expresii
- A avea (pe cineva) la degetul (cel) mic = a) a dispune de cineva cum vrei; b) a fi cu mult superior altuia
- (substantivat) Cei mici = copiii
- Cu mic, cu mare sau mic și mare = toată lumea
- Mic la minte = redus, mărginit
Traduceri
care este de mărime sub norma obișnuită
|
|