mixtură

română

Etimologie

Din franceză mixture.

Pronunție

• AFI: /miks'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului mixtură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mixtură	mixturi
Articulat	mixtura	mixturile
Genitiv-Dativ	mixturii	mixturilor
Vocativ	'	'

1. preparat farmaceutic lichid obținut prin amestecarea unor substanțe după o anumită corelație.
2. amestec bizar și întâmplător de elemente diferite.
3. amestec de materiale lichide sau granulare, folosit la prepararea unor mortare sau a betonului.

Traduceri

Traduceri