mod

română

Etimologie

Din latină modus, italiană modo.

Pronunție

• AFI: /mod/

Substantiv

Declinarea substantivului mod
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mod	moduri
Articulat	modul	modurile
Genitiv-Dativ	modului	modurilor
Vocativ	module	modurilor

1. fel de a fi, de a se manifesta al cuiva sau a ceva; fel în care se efectuează ceva; cale, procedeu, metodă.
2. categorie gramaticală specifică verbului, prin care se exprimă felul cum prezintă vorbitorul acțiunea; fiecare dintre formele flexionare ale verbului prin care se exprimă această categorie.
3. caracterul unei succesiuni de sunete care alcătuiesc o piesă muzicală, determinat de o anumită ordine și natură a intervalelor componente și de o anumită funcție a diferitelor sunete față de sunetul fundamental.

Cuvinte compuse

• mod condițional
• mod imperativ
• mod indicativ
• mod de producție
• adverb de mod
• complement circumstanțial de mod
• propoziție circumstanțială de mod

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• dom

Referințe

• DEX '98 via DEX online