modalitate

română

Etimologie

Din franceză modalité.

Pronunție

• AFI: /mo.da.li'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului modalitate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	modalitate	modalități
Articulat	modalitatea	modalitățile
Genitiv-Dativ	modalității	modalităților
Vocativ	'	'

1. procedeu, mijloc, metodă folosită în vederea realizării unui scop.
2. (log.) determinare a caracterului necesar, contingent, posibil sau imposibil al unei judecăți.

Sinonime

• 1: mod, manieră
• 2: regim

Cuvinte derivate

• mod
• modal

Cuvinte apropiate

cuvinte apropiate

modă model modela modelaj modelare modelat modera moderare moderat moderator moderație, moderațiune

modest modestie modic modicitate modifica modificabil modificare modificat modificator modificație, modificațiune modistă

Traduceri

procedeu, mod de a face, de a prezenta ceva

bască: modalitate (euskara) catalană: modalitat (català) f. cehă: modalita (čeština), modálnost (čeština) engleză: modality (English) esperanto: modaleco (Esperanto) franceză: modalité (français) f. friulană: modalitât (furlan) galiciană: modalidade (galego) f. germană: Modalität (Deutsch) f.

italiană: modalità (italiano) f. letonă: modalitāte (latviešu) maghiară: modalitás (magyar) poloneză: modalność (polski) f. portugheză: modalidade (português) f. spaniolă: modalidad (español) f. suedeză: modalitet (svenska) c. turcă: modalite (Türkçe)

Referințe

• DEX online

---

bască

(euskara)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

modalitate

1. modalitate