morală

română

Etimologie

Din latină moralis, franceză morale.

Pronunție

• AFI: /mo'ra.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului morală
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	morală	morale
Articulat	morala	moralele
Genitiv-Dativ	moralei	moralelor
Vocativ	morală	moralelor

1. ansamblul normelor de conviețuire, de comportare a oamenilor unii față de alții și față de colectivitate și a căror încălcare nu este sancționată de lege, ci de opinia publică; etică.
2. comportare (lăudabilă); moravuri.
3. disciplină științifică care se ocupă cu normele de comportare a oamenilor în societate; (concr.) carte care cuprinde aceste norme; etică.
4. (fam.) dojană, mustrare.
5. concluzie moralizatoare cuprinsă într-o scriere, mai ales într-o fabulă; învățătură.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• alarmo
• amoral

Referințe

• DEX '98 via DEX online