nărui

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /nə.ru'i/

Verb

Conjugarea verbului (se) nărui
Infinitiv	a (se) nărui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) nărui
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) năruie
Participiu	năruit
Conjugare	IV

1. (v.refl. tranz.) a (se) dărâma, a (se) surpa, a (se) prăbuși; (spec.) a (se) ruina.
2. (v.refl.) (despre ființe) a se prăbuși cu toată greutatea corpului; (p.ext.) a muri (prăbușindu-se).

Cuvinte derivate

• năruire
• năruit
• năruitură

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ruina

Referințe

• DEX '98 via DEX online