năuc

română

Etimologie

Din slavă (veche) neukŭ.

Pronunție

• AFI: /nə'uk/

Adjectiv

Declinarea adjectivului năuc
	Singular	Plural
Masculin	năuc	năuci
Feminin	năucă	năuce
Neutru	năuc	năuce

1. (adesea substantivat) amețit, buimăcit (din cauza unei emoții puternice, a unei dureri, a unui zgomot etc.); dezorientat, zăpăcit, buimac, uluit, năucit.
2. (înv. și pop.) nătâng, prost, nepriceput.

Cuvinte derivate

• năuci
• năucie
• zăbăuc

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online