nuanță

română

Etimologie

Din franceză nuance.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului nuanță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	nuanță	nuanțe
Articulat	nuanța	nuanțele
Genitiv-Dativ	nuanței	nuanțelor
Vocativ	nuanță	nuanțelor

1. fiecare dintre varietățile unei culori, determinată de compoziția sa cromatică.
2. (p.gener.) culoare.
3. (fig.) diferență foarte mică între aspecte sau lucruri de același gen; varietate de manifestare a unei acțiuni, a unui sunet, a unei senzații etc.
4. aspect ușor deosebit al sensului de bază al unui cuvânt.
5. ceea ce se adaugă esențialului, modificându-l ușor; caracter, notă particulară.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• anunța

Referințe

• DEX '98 via DEX online