nuntă
Etimologie
Din latină nuptiae.
Fonetismul nu este normal. S-a căutat să se explice rezultatul român prin încrucișarea latină nuntiāre (Densusianu, Hlr., 127) sau plecând de la pluralul *nupți > nunți (Pușcariu; Byck-Graur 25). Cipariu, Arhiv., 469, urmat de Pascu, Beiträge, 11; Philippide, II, 660 și Scriban ar prefera să pornească de la latină nupta, ipoteză care nu înlătură problema. Oricum, trebuie să se admită un infix nazal *nunptiae, fie prin încrucișare cu nuntiāre (confer v. sardă nunça "întâlnire"), fie prin simplă propagare; și de la pluralul numpți s-a putut trece la numți.
Pronunție
- AFI: /'nun.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului nuntă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | nuntă | nunți |
| Articulat | nunta | nunțile |
| Genitiv-Dativ | nunții | nunților |
| Vocativ | ' | ' |
- căsătorie (religioasă); ceremonial și petrecere organizate cu prilejul unei căsătorii (religioase).
- (fig.) scandal, zarvă, tămbălău.
- persoanele care iau parte la o nuntă; alai, cortegiu de nuntă.
- (reg.) datină de sărbătorile Crăciunului, care constă într-un fel de reprezentație imitând nunta.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Expresii
- A face nuntă = a se căsători
Traduceri
ceremonia de căsătorie
|
|