obstacol

română

Variante

• obstacul

Etimologie

Din franceză obstacle < latină obstaculum, italiană obstacolo.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului obstacol
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	obstacol	obstacole
Articulat	obstacolul	obstacolele
Genitiv-Dativ	obstacolului	obstacolelor
Vocativ	obstacolule	obstacolelor

1. piedică, stavilă care închide drumul, care oprește vederea, trecerea etc.
2. (fig.) ceea ce împiedică săvârșirea unei acțiuni; greutate, dificultate; opoziție.
3. (sport) piedică naturală sau amenajată care mărește dificultatea parcurgerii unui traseu, utilizată în atletism, hipism, ciclocros, motocros etc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online