ocazie

română

Variante

• ocaziune

Etimologie

Din franceză occasion, germană Okasion < latină occasio, occasionis.

Pronunție

• AFI: /o'ka.zi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului ocazie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ocazie	ocazii
Articulat	ocazia	ocaziile
Genitiv-Dativ	ocaziei	ocaziilor
Vocativ	ocazie	ocaziilor

1. situație, împrejurare care provoacă, permite sau ușurează săvârșirea unei acțiuni; prilej, moment favorabil.
2. eveniment deosebit, festivitate.
3. (concr.) mijloc de locomoție, de obicei găsit din întâmplare.

Locuțiuni

• de ocazie =
  • (loc.adj.) potrivit numai pentru o anumită împrejurare; deosebit, de circumstanță.
  • (loc.adj. și adv.) (ivit) întâmplător; cumpărat sau vândut din întâmplare (și de obicei avantajos).
• (loc.vb.) A da ocazie la (sau, #înv.#, de)... = a da loc, a ocaziona, a prilejui.

Expresii

• Cu altă ocazie = cu alt prilej, altă dată

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online