pântece
Variante
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ˈpɨn.te.ʧe/
Substantiv
| Declinarea substantivului pântece | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pântece | pântece |
| Articulat | pântecele | pântecele |
| Genitiv-Dativ | pântecelui | pântecelor |
| Vocativ | pântece | pântecelor |
- parte a corpului, la om și la animale, situată între torace și bazin, formată dintr-o cavitate în care se află stomacul, intestinele, organele de reproducere etc.; abdomen, burtă, foale, vintre.
- stomac.
- uter.
- (fig.) partea dinăuntru a unui obiect, a unei încăperi etc.; interior, adâncime.
- (fig.) partea bombată, ieșită în afară, a unor obiecte; interiorul acestor părți.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc.adv.) Din pântecele mamei = înainte de a se naște.
Expresii
- Parcă are oase în pântece, = se spune despre cineva care se apleacă foarte greu
- A fi cu pântecele la gură = a fi însărcinată
- Cu pântecele lipit de coaste = foarte flămând sau foarte slab
- A se închina pântecului = a fi peste măsură de lacom, a trăi numai pentru mâncare
- A lua (sau a avea, a purta) în pântece = a rămâne sau a fi însărcinată
- A trăi (sau a fi, a se simți) ca în pântecele mamei = a se simți foarte bine și în siguranță
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online