pachet

română

Etimologie

Din franceză paquet, germană Paket.

Pronunție

• AFI: /pa'ket/

Substantiv

Declinarea substantivului pachet
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pachet	pachete
Articulat	pachetul	pachetele
Genitiv-Dativ	pachetului	pachetelor
Vocativ	pachetule	pachetelor

1. obiect sau grup de obiecte strânse la un loc sau înfășurate într-o învelitoare de protecție (și legate) pentru a se putea păstra sau transporta mai ușor; legătură.
2. ansamblu de piese identice, suprapuse sau alăturate și legate între ele pentru a forma o singură piesă folosită într-un sistem tehnic.

Cuvinte derivate

• pachețel
• împacheta

Expresii

• (adverbial) A trimite pe cineva pachet = a trimite, a expedia pe cineva rapid și fără voia lui undeva

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online