palavră
Etimologie
Din turcă palavra, neogreacă παλαβρα (palávra).
Pronunție
- AFI: /pa'la.vrə/
Substantiv
Declinarea substantivului palavră | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | palavră | palavre |
Articulat | palavra | palavrele |
Genitiv-Dativ | palavrei | palavrelor |
Vocativ | palavră | palavrelor |
- (fam.; mai ales la pl.) vorbă, afirmație lipsită de seriozitate sau de temei; fleac; balivernă, brașoavă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online