petrecere
Etimologie
- Derivat regresiv din a petrece
Pronunție
- AFI: /pe'tre.ʧe.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului petrecere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | petrecere | petreceri |
| Articulat | petrecerea | petrecerile |
| Genitiv-Dativ | petrecerii | petrecerilor |
| Vocativ | petrecereo | petrecerilor |
- acțiunea de a (se) petrece și rezultatul ei.
- ducere a vieții sau ocuparea timpului într-un anumit fel, într-un anumit loc, o anumită perioadă; viețuire, trăire. ♦ Mod de desfășurare a vieții, fel de viață, fel de a trăi; viață, trai; p. ext. (la pl.) fapte săvârșite de cineva în timpul vieții.
- reuniune, întâlnire între prieteni, rude etc. (de obicei însoțită de masă mare, de muzică etc.), organizată cu prilejul unei sărbători sau sărbătoriri ori pentru distracție.
Sinonime
- distracție, amuzament
- chef, petrecanie
- însoțire, desfătare, veselie, (rar) desfăț, (înv.) desfătăciune, (rar) sărbătoare, (înv.) sărbătorie
- chef, petrecanie
Cuvinte derivate
Expresii
- A fi om de petrecere = a fi vesel, amuzant, antrenant într-o societate.
- Petrecere frumoasă! - formulă prin care i se urează cuiva, de obicei la despărțire, să petreacă în mod plăcut un anumit timp
- Muzică de petrecere = muzică specifică unei petreceri, cu caracteristica principală de a place adunării, de regulă vioaie
Traduceri
Traduceri