picățea

română

Etimologie

Din picat + sufixul -ea, -ică.

Pronunție

• AFI: /pi.kəˈʦe̯a/

Substantiv

Declinarea substantivului picățea
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	picățea	picățele
Articulat	picățeaua	picățelele
Genitiv-Dativ	picățelei	picățelelor
Vocativ	picățea	picățelelor

1. (la pl.) desen format din puncte sau din suprafețe geometrice de dimensiuni mici, repetate simetric pe o țesătură de altă culoare; (și la sg.) fiecare dintre aceste elemente ale desenului.
2. (pop.) picătură mică dintr-un lichid, dintr-o materie topită (și nesolidificată) etc.

Expresii

• (fam. sau glumeț) (nostim și) cu picățele = (despre oameni) plin de haz; atrăgător, picant

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• căpițea
• apatice
• căpiate

Referințe

• DEX '98 via DEX online