pilota

Vezi și : pilóta, pilotá, pilotă

română

Etimologie

Din franceză piloter.

Pronunție

• AFI: /pi.loˈta/

Verb

Conjugarea verbului pilota
Infinitiv	a pilota
Indicativ prezent pers. 1 sg.	pilotez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să piloteze
Participiu	pilotat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a conduce în calitate de pilot o navă, a aeronavă, o locomotivă etc.
2. (fig.) a conduce, a îndruma.
3. (v.intranz.) (despre nave, aeronave, locomotive etc.) a-și încetini mersul (din cauza nesiguranței parcursului); a face manevre.

Cuvinte derivate

• pilot
• pilotaj
• pilotare

Traduceri

a conduce (o navă, o aeronavă, o locomotivă etc.) ca pilot

afrikaans: bestuur (Afrikaans) daneză: styrre (dansk) engleză: pilot (English) esperanto: piloti (Esperanto) finlandeză: ohjata (suomi) franceză: piloter (français) germană: führen (Deutsch) greacă: πιλοτάρω (Ελληνικά) (pilotáro)

interlingua: pilotar (interlingua) italiană: pilotare (italiano) neerlandeză: besturen (Nederlands) poloneză: pilotować (polski) spaniolă: pilotar (español) suedeză: styra (svenska) turcă: kılavuzluk etmek (Türkçe)

Etimologie

Din pilota.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru pilota.

Etimologie

Din pilotă.

Pronunție

• AFI: /ˈpi.lo.ta/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru pilotă.

Referințe

• DEX online

---

catalană

(català)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

pilota f.

1. minge

Sinonime

• bola

Expresii

• passar-li la pilota
• ser un pilota
• estar en pilotes

---

italiană

(italiano)

Variante

• (pop.) piloto

Etimologie

Probabil din forma pedota, pedoto.

Pronunție

• AFI: /piˈlɔta/

Substantiv

pilota m.f., piloti m.pl. și pilote f.pl.

1. pilot

Cuvinte derivate

• autopilota
• giropilota
• pilotabile
• pilotare
• pilotina
• radiopilota

Etimologie

Derivat regresiv din pilotare.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru pilotare.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru pilotare.