placa

română

Etimologie

Din franceză plaquer.

Pronunție

• AFI: /pla'ka/

Verb

Conjugarea verbului placa
Infinitiv	a placa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	plachez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să placheze
Participiu	placat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a acoperi suprafața unui element de construcție, a unui obiect etc. cu un strat de material de altă natură, pentru a-l proteja, pentru a-i înfrumuseța aspectul etc.
2. (v.tranz.) (la jocul de rugbi) a opri un jucător să pătrundă spre poarta adversă, imobilizându-l cu mâinile.
3. (v.tranz.) (livr.) a părăsi, a abandona.

Cuvinte derivate

• placare
• placat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• clapa
• calpa

Referințe

• DEX '98 via DEX online