plin

română

Din latină plenus.

Declinarea adjectivului plin
	Singular	Plural
Masculin	plin	plini
Feminin	plină	pline
Neutru	plin	pline

(despre vase, încăperi, recipiente etc.) care este umplut cu ceva, în care se află ceva până la limită.
(despre arme de foc) în care au fost introduse cartușe; încărcat.
fără goluri; întreg, compact, masiv.
întreg, deplin, neștirbit.
care cuprinde, conține, are ceva în cantitate sau în număr mare.
(despre ochi) năpădit, inundat de lacrimi.
care este acoperit, încărcat total sau parțial cu ceva.
murdar, mânjit, uns (cu ceva).
(despre ființe, corpul lor sau părți ale corpului) cu forme rotunde, durdulii; grăsuț.
care are amploare, intensitate; desăvârșit.

Plin ochi = umplut până la limita capacității
A fi plin de sine (sau de el) = a avea o părere foarte bună despre sine, a fi încrezut, îngâmfat
A-i fi (cuiva) paharul plin, = se spune despre cineva care a îndurat prea multe necazuri și nu le mai poate suporta
În plin (ă) ... = în mijlocul..., în miezul..., în toiul..

Declinarea substantivului plin
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	plin	pline
Articulat	plinul	plinele
Genitiv-Dativ	plinului	plinelor
Vocativ	plinule	plinelor

A-i merge cuiva în plin = a-i merge cuiva bine, a avea succes, a reuși, a izbândi
A da o lovitură (sau a lovi, a nimeri) în plin = a nimeri bine ținta vizată, a-și ajunge scopul
A-i ieși cuiva cu plin (ul) = a-i ieși cuiva în cale cu un vas plin (fapt considerat în credința populară ca semn prielnic)
A face plinul = a umple cu benzină până la refuz rezervorul unei mașini