ploaie
Etimologie
Din latină *plovia (= pluvia).
Pronunție
- AFI: /ˈplo̯a.je/
Substantiv
| Declinarea substantivului ploaie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ploaie | ploi |
| Articulat | ploaia | ploile |
| Genitiv-Dativ | ploii | ploilor |
| Vocativ | ploaio | ploilor |
- precipitație atmosferică sub formă de picături de apă provenite din condensarea vaporilor din atmosferă.
- picătură de ploaie.
- (p. anal.) ceea ce vine (sau cade) în cantitate mare, ceea ce se revarsă, ceea ce este abundent.
- O ploaie de săgeți.
- O ploaie de flori se scuturau.
- alice mărunte pentru vânat păsări și animale mici.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
Expresii
- (fam.) Apă de ploaie = se zice despre o afirmație lipsită de conținut și de temei, despre o acțiune neserioasă etc.
- Ploaie cu bulbuci (sau bășici) = ploaie mare și de scurtă durată
- Ploaie ciobănească (sau mocănească) = ploaie măruntă și deasă care, de obicei, ține mult
- (fam.) A(-și sau a-i) aranja ploile = a(-și) pregăti terenul, a(-și) face atmosferă favorabilă, a(-și) rezolva treburile, afacerile
- A se lumina a ploaie = (despre cer, văzduh) a căpăta o lumină difuză care anunță venirea ploii
- Vremea-i a ploaia = se spune despre un timp noros, prevestitor de ploaie
Traduceri
precipitație atmosferică sub formă de picături de apă
|
|
Etimologie
Din ploua.
Verb
- (rar) forma de persoana a III-a singular la conjunctiv prezent pentru ploua.
- (rar) forma de persoana a III-a plural la conjunctiv prezent pentru ploua.
Sinonime
- 1-2: plouă