plusvaloare

română

Etimologie

Din plus- + valoare (după franceză plus-value).

Pronunție

• AFI: /plus.va'lo̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului plusvaloare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	plusvaloare	plusvalori
Articulat	plusvaloarea	plusvalorile
Genitiv-Dativ	plusvalorii	plusvalorilor
Vocativ	plusvaloare	plusvalorilor

1. valoare nou creată de către muncitorii salariați în procesul de producție peste echivalentul valorii forței lor de muncă și însușită gratuit de către patroni.

Cuvinte compuse

• plusvaloare absolută
• plusvaloare relativă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online