polinom
Etimologie
Din franceză polynôme.
Pronunție
- AFI: /po.li'nom/
Substantiv
Declinarea substantivului polinom | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | polinom | polinoame |
Articulat | polinomul | polinoamele |
Genitiv-Dativ | polinomului | polinoamelor |
Vocativ | polinomule | polinoamelor |
- expresie algebrică constituită din mai multe monoame, legate între ele prin semnul plus sau minus; suma algebrică a mai multor monoame.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online