prim

română

Etimologie

Din maghiară prém.

Pronunție

• AFI: /prim/

Substantiv

Declinarea substantivului prim
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	prim	primuri
Articulat	primul	primurile
Genitiv-Dativ	primului	primurilor
Vocativ	primule	primurilor

1. (reg.) garnitură din blană (neagră, de miel) aplicată pe marginea căciulilor, a pieptarelor, a hainelor.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din latină primus.

Pronunție

• AFI: /prim/

Numeral

1. (num.ord.) (adesea cu valoare de adjectiv) cel dintâi (în spațiu sau în timp); care se află la început, în fruntea unei serii; întâi, dintâi.
2. (num.ord.) (cu valoare adverbială, la f.; fam.) mai întâi; primo.
3. (num.ord.) care este înaintea tuturor în privința însemnătății, a rangului, a calităților; important, principal.
4. (num.ord.) (ca element de compunere, precedând un termen care indică o funcție sau un grad ierarhic) pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă.

   Prim-solist.

5. (num.ord.) (despre instrumente, voci, instrumentiști) care execută melodia principală, dominantă.

Cuvinte derivate

• prim-ministru
• prim-plan
• prim-pretor

Cuvinte compuse

• prima tinerețe
• primă audiție
• prim ajutor
• materie primă
• prim amorez
• număr prim
• prim ordin

Locuțiuni

• (loc.adv.) În primul rând (sau loc) = înainte de toate.
• (loc.adj.) De prim (ul) rang = de calitate superioară; excelent.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online