quail

Vezi și : Quail

engleză

(English)

Etimologie

Origine incertă; poate în legătură cu neerlandeza medie queilen.

Pronunție

• AFI: /'kweɪl/

Verb

Conjugarea verbului to quail
Infinitiv	to quail
Prezent simplu pers. 3 sg.	quails
Trecut simplu	quailed
Participiu trecut	quailed
Participiu prezent	quailing

1. a se ofili, a se trece
2. (astăzi rar) a speria, a intimida
3. (fig.) a tremura, a fi cuprins de frică, a descuraja

Sinonime

• 1: fade, wither
• 2: daunt, frighten
• 3: lose heart

Etimologie

Din engleza medie quaille, quaile, care provine din anglo-normandă quaille, din neerlandeza veche *kwakila (confer limba flamandă de vest kwakkel); încrucișare între *kwak și proto-germanică *hwahtilō (confer neerlandeză dialectală wachtel, germană Wachtel).

Substantiv

quail, pl. quail sau quails

1. (ornit.) prepeliță
2. (ieșit din uz) prostituată, târfă

Cuvinte derivate

• quailish

Cuvinte compuse

• common quail

Vezi și

• partridge

Etimologie

Din franceza veche coaillier (astăzi cailler) < latină coagulare. Confer și (to) coagulate.

Verb

Conjugarea verbului to quail
Infinitiv	to quail
Prezent simplu pers. 3 sg.	quails
Trecut simplu	quailed
Participiu trecut	quailed
Participiu prezent	quailing

1. (despre lapte) a se închega, a se covăsi

Sinonime

• curdle

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary