rățușcă

română

Din rață + sufixul -ușcă.

Declinarea substantivului rățușcă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rățușcă	rățuște
Articulat	rățușca	rățuștele
Genitiv-Dativ	rățuștei	rățuștelor
Vocativ	rățușcă	rățuștelor

diminutiv al lui rață; rățișoară, rățucă; pui de rață, boboc.
joc de copii constând din aruncarea unei pietricele în apă în așa fel încât aceasta să facă mai multe sărituri la suprafața apei înainte de a se scufunda; (p.restr.) fiecare dintre aceste sărituri.