răsuna

română

Etimologie

Din latină resonāre.

Pronunție

• AFI: /rə.su'na/

Verb

Conjugarea verbului răsuna
Infinitiv	a răsuna
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(pers. 3) răsună
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să răsune
Participiu	răsunat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a produce un sunet în mod repetat și prelung, a suna tare, a se auzi până departe (sau de departe).

   Răsună valea de glasuri.

2. a se umple de sunete puternice.

   Sala răsună de aplauze.

3. (fig.) a da impresia că se mai aude, deși vibrațiile au încetat; a produce rezonanță în sufletul cuiva, a avea ecou în inima cuiva.

Sinonime

• 1: suna; aui, hăui, hăuli, hui, vui, (fig.) clocoti
• 2: răpăi, vui
• 3: vibra

Cuvinte derivate

• răsunare
• răsunător
• răsunet

Cuvinte apropiate

• sunet
• suna

Traduceri

a se auzi sunând tare și prelung

arabă: يرتجع الصدى (العربية) cehă: zvučet (čeština), rezonovat (čeština) chineză: 回响 (中文), 产生回声 (中文) coreeană: 울려 퍼지다 (한국어) engleză: resound (English), echo (English), resonate (English) estoniană: resoneerima (eesti) finlandeză: resonoida (suomi), aiheuttaa resonanssia (suomi) franceză: résonner (français) galiciană: resoar (galego) germană: nachhallen (Deutsch)

greacă: ηχώ (Ελληνικά) (ichó), αντηχώ (Ελληνικά) (antichó) italiană: risuonare (italiano) japoneză: 鳴り響く (日本語), 反響する (日本語) poloneză: brzmieć (polski), dźwięczeć (polski) portugheză: ressoar (português), ressonar (português) rusă: резонировать (русский) (rezonirovat'), звучать (русский) (zvučat') spaniolă: resonar (español) suedeză: runga (svenska), återklinga (svenska), återskalla (svenska), eka (svenska), genljuda (svenska) turcă: çınlamak (Türkçe), yankılanmak (Türkçe)

Referințe

• DEX online