recoltă
Etimologie
Din franceză récolte.
Pronunție
- AFI: /re'kol.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului recoltă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | recoltă | recolte |
| Articulat | recolta | recoltele |
| Genitiv-Dativ | recoltei | recoltelor |
| Vocativ | recoltă | recoltelor |
- cantitate de cereale sau de alte roade adunate într-o anumită perioadă; rod.
- (fig.) rezultat al unei munci, rod (satisfăcător) al unei activități depuse.
- operație de strângere a roadelor produse de plantele agricole; recoltare, culegere; cules.
- epoca, timpul recoltării.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online