reface
Etimologie
Din re- + a face (după franceză refaire).
Pronunție
- AFI: /re'fa.ʧe/
Verb
| Conjugarea verbului reface | |
| Infinitiv | a reface |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
refac |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să refacă |
| Participiu | refăcut |
| Conjugare | III |
- (v.tranz.) a face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus; a repara; (p.ext.) a transforma, a modifica, a schimba.
- (v.refl.) (despre un țesut) a se regenera.
- (v.tranz.) a aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte; a reconstrui.
- (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) face din nou sănătos, a (se) întrema, a (se) însănătoși.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online