regula
 Vezi și : regulă
|
Etimologie
Din latină, italiană regulare.
Pronunție
- AFI: /re.ɡuˈla/
Verb
| Conjugarea verbului regula | |
| Infinitiv | a regula |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
regulez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să reguleze |
| Participiu | regulat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a pune în ordine, a aranja, a rândui; a sistematiza.
- (v.tranz.) (spec.) a pune la punct un mecanism, a face să funcționeze regulat; a repara.
- (v.tranz.) (spec.) a regla, a potrivi.
- (v.tranz.) (fig.) (fam.) a pune pe cineva la punct, a-l învăța minte, a-i da o lecție, a-l reduce la tăcere.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din regula.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru regula.
Etimologie
Din regulă.
Pronunție
- AFI: /ˈre.gu.la/
Substantiv
- forma de singular articulat pentru regulă.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online