săpat

Vezi și : sapat, sapât, šapat

română

Din verbul a săpa.

Declinarea substantivului săpat
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	săpat	săpate
Articulat	săpatul	săpatele
Genitiv-Dativ	săpatului	săpatelor
Vocativ	săpatule	săpatelor

Declinarea adjectivului săpat
	Singular	Plural
Masculin	săpat	săpați
Feminin	săpată	săpate
Neutru	săpat	săpate

(despre sol) tăiat și fărâmițat, afânat, scobit cu sapa, cu altă unealtă similară sau cu mașina agricolă specială, în vederea efectuării unor lucrări agricole.
(spec.) prășit.
(despre obiecte, substanțe etc. îngropate, formate etc. în pământ) degajat din pământ, dezgropat prin fărâmițarea și dislocarea pământului cu sapa sau alt instrument ori cu mașini speciale.
(despre pământ, roci etc.) scos din locul în care se află (prin sfărâmare, dislocare etc.) cu ajutorul sapei, al altor instrumente ori cu mașini, pentru a forma gropi, șanțuri, excavații, fundații etc.
(p.ext.; despre gropi, șanțuri, excavații etc.) executat prin dislocarea unui volum de pământ cu ajutorul sapei, al altor instrumente ori cu mașini speciale etc.
(despre soluri, terenuri etc.) erodat.
(despre suprafața unor materiale dure) prelucrat prin cioplire, tăiere, scobire, batere etc. pentru a obține un obiect finit (utilitar sau de artă).
(p.ext.; despre inscripții, ornamente, reprezentări, obiecte etc.) executat dintr-un material dur prin cioplire, scobire, batere etc.
(reg.; despre ouăle de Paști) încondeiat.
(despre locuri, drumuri etc.) în care s-a format o adâncitură, un făgaș, în care a rămas o urmă.
(înv. și reg.; p.ext.; despre drumuri, terenuri) plin de gropi, accidentat.

Din săpa.