scârbă

română

Etimologie

Din slavă (veche) skrŭbĩ.

Pronunție

• AFI: /'skɨr.bə/

Substantiv

Declinarea substantivului scârbă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	scârbă	scârbe
Articulat	scârba	scârbele
Genitiv-Dativ	scârbei	scârbelor
Vocativ	scârbă	scârbelor

1. aversiune nestăpânită (fizică sau morală) față de cineva sau de ceva; dezgust, repulsie; greață, silă.
2. (rar) ceea ce provoacă scârbă sau, (p.ext.), spaimă, groază.
3. (fam.) epitet pentru o ființă murdară, dezgustătoare sau josnică, mârșavă; (p.ext.) epitet pentru o ființă neînsemnată.
4. faptă urâtă, nedemnă; ticăloșie.
5. (la pl.) vorbe murdare, triviale; ocări, înjurături.
6. (reg.) întristare, mâhnire, supărare.
7. grijă, necaz; nenorocire.
8. (înv.) mânie, furie; dușmănie.

Cuvinte derivate

• scârbavnic
• scârbelnic
• scârbi
• scârbos

Locuțiuni

• (loc.vb.) A-i fi (sau a i se face) cuiva scârbă sau a-l prinde (ori a-l cuprinde) pe cineva scârba (sau o scârbă) = a se scârbi.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online