scenă

română

Etimologie

Din franceză scène, italiană scena < latină scaena.

Pronunție

• AFI: /'sʧe.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului scenă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	scenă	scene
Articulat	scena	scenele
Genitiv-Dativ	scenei	scenelor
Vocativ	scenă	scenelor

1. parte mai ridicată și special amenajată în incinta unei săli de spectacole sau în aer liber, unde se desfășoară reprezentațiile.
2. teatru.
3. subdiviziune a unui act dintr-o operă dramatică, marcată prin intrarea sau ieșirea unui personaj.
4. (fig.) loc unde se petrece ceva.
5. (fig.) acțiune capabilă de a impresiona pe cineva, de a-i atrage atenția; întâmplare interesantă.
6. (concr.) compoziție plastică în care sunt de obicei înfățișate mai multe personaje.
7. (fig.) ceartă, ieșire violentă.

Cuvinte derivate

• scenetă
• scenotehnic

Expresii

• A pune în scenă = a regiza
• A părăsi scena = a) a părăsi profesiunea de actor; b) a se retrage dintr-o activitate
• (fam.) A-i face cuiva o scenă = a aduce cuiva imputări violente (cu amenințări, cu lacrimi etc.)

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online