schelă

română

Etimologie

Din turcă iskele < italiană scala. Confer sârbocroată skela și bulgară скeля (skelja).

Pronunție

• AFI: /'ske.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului schelă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	schelă	schele
Articulat	schela	schelele
Genitiv-Dativ	schelei	schelelor
Vocativ	schelă	schelelor

1. construcție auxiliară provizorie, metalică sau de lemn, servind ca suport muncitorilor care lucrează la înălțime; eșafodaj.
2. punte improvizată sau fixă care face legătura între o navă și țărm sau chei.
3. unitate industrială care se ocupă de exploatarea unui zăcământ de țiței.
4. fiecare dintre sondele care alcătuiesc această unitate.
5. (înv.) port pe malul unui fluviu; (p.restr.) debarcader.
6. punct vamal situat într-un asemenea port (sau lângă o apă).
7. (înv. și reg.) târg; piață de mărfuri.

Cuvinte derivate

• schelărie
• schiler

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• halesc

Referințe

• DEX '98 via DEX online