sector
Etimologie
Din franceză secteur < latină sector, sectoris.
Pronunție
- AFI: /sek'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului sector | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sector | sectoare |
| Articulat | sectorul | sectoarele |
| Genitiv-Dativ | sectorului | sectoarelor |
| Vocativ | sectorule | sectoarelor |
- (mat.) porțiune dintr-un plan limitată de două drepte concurente și de arcul unei curbe cuprins între cele două drepte; mulțimea punctelor din interiorul unei sfere, situată în interiorul conului având ca bază un cerc mic al sferei, iar ca vârf centrul sferei.
- (tehn.) organ de mașină în formă de cerc, de roată (dințată).
- fiecare dintre zonele corespunzătoare unei delimitări de orice natură a unei suprafețe; porțiune limitată dintr-o suprafață.
- zonă de acțiune a unei unități militare.
- subîmpărțire administrativă în cadrul unui oraș mai mare.
- domeniu sau ramură de activitate.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online