slav

română

Etimologie

Din franceză slave.

Pronunție

• AFI: /slav/

Substantiv

Declinarea substantivului slav
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	slav	slavi
Articulat	slavul	slavii
Genitiv-Dativ	slavului	slavilor
Vocativ	slavule	slavilor

1. persoană care face parte din populația de bază a Rusiei, Ucrainei, Bielorusiei, Poloniei, Bulgariei, Cehiei, Slovaciei, Serbiei etc. sau care este originară de acolo; slavon; (la m. pl.) popor care locuiește în aceste state.

Cuvinte derivate

• paleoslav
• slavic
• slavă

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului slav
	Singular	Plural
Masculin	slav	slavi
Feminin	slavă	slave
Neutru	slav	slave

1. care aparține slavilor, care se referă la slavi; slavic, slavonesc, slavon, slavonicesc.

Cuvinte compuse

• limba slavă
• slavă veche

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online