socoteală

română

Etimologie

Din a socoti + sufixul -eală.

Pronunție

• AFI: /so.ko'te̯a.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului socoteală
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	socoteală	socoteli
Articulat	socoteala	socotelile
Genitiv-Dativ	socotelii	socotelilor
Vocativ	socoteală	socotelilor

1. calculare, calcul numeric, evaluare numerică.
2. cont, situație (de venituri și cheltuieli).
3. (fam.) fiecare dintre cele patru operații aritmetice fundamentale.
4. sumă de bani datorată (pentru o consumație, o cumpărătură etc.); notă de plată.
5. privire asupra unor fapte din trecut; bilanț.
6. proiect, plan, gând; idee.
7. rost, rațiune; măsură.
8. (fam.) treabă, lucru.

Locuțiuni

• (loc.adv. și adj.) Cu (sau fără) socoteală = (ne) chibzuit, cu (sau fără) motiv.

Expresii

• A face (sau a da cuiva) socoteala = a plăti (cuiva) ceea ce i se cuvine, ceea ce are de primit
• Pe socoteala mea (sau a ta etc.) = pe cheltuiala mea (sau a ta etc.)
• A-și greși socotelile = a se înșela în așteptări; a nu izbuti
• A ieși la socoteală (cu ceva sau cu cineva) = a ajunge la o rezolvare convenabilă, favorabilă (în legătură cu ceva sau cu cineva)
• A pune (ceva) la socoteală = a lua în considerație (ceva)
• A pune (ceva) în socoteala cuiva = a obliga pe cineva să plătească (ceva); a imputa cuiva (ceva)
• A-i veni (cuiva) la socoteală = a-i fi (cuiva) pe plac; a-i conveni
• (pop.) A-și da cu socoteala (că)... = a fi de părere că..., a crede că..
• A da socoteală cuiva (de ceva) = a răspunde în fața cuiva (de ceva)
• A ține socoteală de... = a lua în considerare, a avea în vedere
• Pe socoteala cuiva = în legătură cu cineva

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online