soustraire

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză veche sustraire < latină subtrahere, forma de prezent infinitiv activ pentru subtrahō („a retrage”), (conjugarea modelată după traire) și modificat după cuvinte precum souscrire.

Înrudit cu italiană sottraggere, sottrarre, portugheză subtrair, română sustrage și spaniolă substraer, sustraer.

Pronunție

• AFI: /sus.tʁɛʁ/
•  Audio^fișier

Verb

soustraire

1. (v.tranz.) a sustrage

   Il a soustrait du dossier les pièces les plus importantes.

2. (v.tranz.) a scădea, a reduce

   Rien ne peut le soustraire à ma fureur.

3. (v.tranz.) (mat.) a scădea

   Si on soustrait 1 de 3 on obtient 2.

Sinonime

• 1: dérober

Cuvinte derivate

• resoustraire

Cuvinte apropiate

• soustraction

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire