sprijin

română

Etimologie

Din slavă (veche) sŭprenženŭ.

Pronunție

• AFI: /ˈspri.ʒin/

Substantiv

Declinarea substantivului sprijin
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sprijin	sprijine
Articulat	sprijinul	sprijinele
Genitiv-Dativ	sprijinului	sprijinelor
Vocativ	sprijinule	sprijinelor

1. ceea ce servește să susțină, să sprijine, să prindă ceva (ca să nu cadă).
2. (fig.) ajutor, asistență, ocrotire.
3. (concr.) susținător, ocrotitor, sprijinitor.

Cuvinte derivate

• sprijini

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online