străjuire

română

Etimologie

Din străjui.

Pronunție

• AFI: /strə.ʒu'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului străjuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	străjuire	străjuiri
Articulat	străjuirea	străjuirile
Genitiv-Dativ	străjuirii	străjuirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a străjui și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri