străluci

română

Din stră + a luci.

Conjugarea verbului străluci
Infinitiv	a străluci
Indicativ prezent pers. 1 sg.	strălucesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să strălucească
Participiu	strălucit
Conjugare	IV

(v.intranz.) a luci puternic, a răspândi, a emite, a reflecta o lumină vie.
(v.intranz.) a scânteia, a sclipi.
(v.intranz.) (p.anal.) a părea că răspândește lumină datorită albeții, curățeniei.
(v.intranz.) (fig.) (despre oameni) a se remarca, a se distinge în mod deosebit, a face o puternică impresie (prin calitățile sale).

Din străluc.