strat
Etimologie
Din latină stratum.
Pronunție
- AFI: /strat/
Substantiv
| Declinarea substantivului strat | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | strat | straturi |
| Articulat | stratul | straturile |
| Genitiv-Dativ | stratului | straturilor |
| Vocativ | stratule | straturilor |
- material, substanță repartizată relativ uniform pe o suprafață de altă natură (pentru a o acoperi) sau între alte două suprafețe de altă natură (pentru a le despărți).
- fâșie compactă dintr-o materie, aflată în interiorul unei mase de natură diferită.
- depozit de roci sedimentare sau metamorfice cu o compoziție relativ omogenă, care se găsește, sub forma unei pânze, între alte depozite.
- influență externă exercitată asupra unei limbi date.
- (fig.) parte dintr-o clasă socială; categorie, pătură socială.
- fâșie de pământ, cu cărări pe margini, pe care se seamănă legume sau flori; fâșie de pământ împreună cu vegetația respectivă.
- (pop.) culcuș, așternut pentru animale.
- (pop.) pat, așternut pentru oameni.
- nume dat părții de jos pe care se reazemă unele obiecte sau unelte; postament.
- patul puștii.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online