strofă

română

Etimologie

Din latină stropha.

Pronunție

• AFI: /ˈstro.fə/

Substantiv

Declinarea substantivului strofă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	strofă	strofe
Articulat	strofa	strofele
Genitiv-Dativ	strofei	strofelor
Vocativ	'	'

1. parte a unei opere poetice, constând din câteva versuri, ce constituie un tot unitar din punct de vedere al ritmului, rimei și sensului.

Traduceri

Traduceri